2001 - 12 ani - Henry Miller

Selfexplanatory title.

In iarna 2001-2002 a fost la TV Henry si June, iar eu intamplator in dispozitia de a urmari. Din fericire am fost in stare sa si scriu in jurnal impresiile de dupa film, pe care am de gand sa le transcriu cu fidelitate si sa le pastrez... daca tot le am gasit dupa noua ani. Filmul a fost adaptat dupa Incest, dupa jurnalele lui Anais si dupa cartea Henry and June.
Cine il are pe Miller in engleza... I'd be more than grateful, macar cu imprumut.

"Scriitorul Henry Miller se alinta printre prezentele feminine din Montmartre si Clichy. E decadent, ii place, e boem, e scriitor, e ce nu e niciun bancher: un futai pe cinste, un barbat patimas, plin de toane, mofturi si gratie. June, nevasta-sa, convinsa ca imaginea lui despre ea in cartile pe care le scrie este puternic deformata, se linisteste cu opiu si in bratele confuzei Anais Nin.
Anais, scriitoare si ea, dar in timpul liber, huzureste alaturi de bancherul care are grija sa nu ii lipseasca nimic. Ii ofera toata pasiunea pe care o poate oferi el. Obtuz si prea serios, reuseste macar sa respecte intimitatea de care Anais are nevoie ca sa isi hraneasca flow-ul ei interior.

Anais scrie, scrie si tot scrie. O pasioneaza atractiile pe care le starneste in jurul ei, o atrage intriga, se indragosteste de Miller, cu care face sexul perfect. Admirabila de ce? Pentru ca e una din putinele femei din literatura  pe care am patruns-o pana acum, care a avut curajul sa gandeasca precum un barbat si sa isi asume diferentele intre dragoste, amor si sex. De aceea lipsesc crizele de identitate puternice, lipseste emotivitatea sporita, nu exista confuzia generata de vinovatia post-coitum, este un trup care isi gaseste diverse fericiri cu diverse alte trupuri.
Si cu cel al lui June, intruchipat cu gratie si candoare de Uma Thurman.

Anais iubeste ca un supra om, dramele ei sunt de indragit, jurnalul ei este unul atat de cald. Anais este personajul feminin frantuzesc, gingas, care chicoteste, care mai mult ca sigur aplica legenda frantuzoaicelor, anume de a isi folosi secretiile vaginale pe post de parfum in spatele urechii, pe clavicule, sub sani. Anais probabil deborda de energie sexuala pura.
Anais isi gaseste placerea cu Henry pe un scaun, in absenta cearsafurilor fine pe care sotul lipsit de fantezie se chinuia sa le puna la dispozitie. Anais are o iubire cum nu se poate mai curata pentru Hugo, il intelege si el ajunge sa adore chinuit libertinismul pe care ea si l a asumat cu perseverenta si curaj.

June este femeia alintata, care respira prin iubirea altora, care are nevoie si de Henry si de June intr-un mod atat de plauzibil, incat nu provoaca nici macar o ridicare de sprancene... cu atat mai putin vreo reactie agresiva.

Anais este evident emblematica nu numai ca personajul de langa Henry si June (desi ea si intreaga perioada a lui Miller in Paris a insemnat, ca sa folosesc o expresie draga lui, "un Coney Island al mintii"), ci si ca scriitoare si prezenta din elita frantuzeasca a vremii. Multifatetata. Elita boema si elita ermetica a celor bogati.

Desi Anais jongleaza cu barbatii cum de altfel am zice ca e promiscuu, ea este singura femeie pe care n as privi o cu genul ALA de privire niciodata. Delicatetea ei si stilul in care a scris tot ce a scris o protejeaza in ochii mei de orice fel de amenintare."

Miller apoi pentru mine a insemnat mostenirea literara de la un prieten drag, de unde am si aflat de trilogiile sale, de eseuri s.a.m.d, dar mai presus decat orice, m a invatat sa il lecturez si sa il patrund. Aveam 12 ani, repet, si am invatat ca in spatele cuvintelor pula in pizda se poate concentra o profunzime plina de sensuri si de implicatii si de arta. Henry Miller varsa o vulgaritate adorabila in toate cartile lui, atunci cand vorbeste despre sex ieftin, despre prostituate, despre femei usuratice, despre prietenii sai perversi. Dar este un hoinar intelectual, un umorist desavarsit si un obsedat de femei - drept pentru care numai unul ca el, debordant de sincer, poate sa transmita sentimentul de "traieste mi viata cand imi citesti cartea"... si ce viata.
Golan cu stil.
L am adorat pe Miller inca de pe vremea in care intelegeam mult mai putin decat inteleg acum, evident. Prima carte care m a amuzat copios a fost Zile linistite la Clichy. Si trilogiile, si Tropicele se bucura de traduceri excelente in romana, care pastreaza exact ce trebuie si parca suna si bine.

Il ador in continuare pe Miller si cred ca daca nu l as fi descoperit la timp, as fi eliminat mult mai greu niste prejudecati, bariere de evaluare si de perceptie si rigiditatea pe care mi o amintesc pre-Milller.

Regret ca a fost interzis mult timp si ca bibliotecara ma privea scarbita cand ceream Primavara neagra.

http://www.imdb.com/title/tt0099762/plotsummary - mai pe scurt.

While in Paris, Miller wrote about his Bohemian experiences in Tropic of Cancer(1934), of which he said, "This is not a book, in the ordinary sense of the word. No, this is a prolonged insult, a gob of spit in the face of Art, a kick in the pants to God, Man, Destiny, Time, Love, Beauty...what you will. I am going to sing for you, a little off key perhaps, but I will sing." http://amsaw.org/amsaw-ithappenedinhistory-122603-miller.html