Cred ca exista un moment intre salata de vinete si lingura de smantana cu sare cand te desprinzi de o piele veche si accepti o crusta noua, oricat de inconfortabila la inceput - pentru ca nu stii niciun motiv pentru care sa nu accepti crusta.
Crusta s-a inmuiat in ciuda auspiciilor nefavorabile si a devenit o manusa teribil de draga, drept pentru care este groaznic fara ea. Nicio cutie de bere nu este la fel fara manusa, nu exista aderenta necesara intre palma si recipient.
Eu si manusa suntem doi insi tare fericiti. Avem tot ce ne trebuie, chiar si in momentele in care nu ne dorim una pe cealalta.
Gustav este martor!
No comments:
Post a Comment